la teatru
Sâmbătă seară am fost la teatru (să trăieşti, Zdubă!).
Nu intenţionez să-mi fac un obicei din a realiza cronica fiecărei piese vizionate, fiecare dintre noi simte altfel, deci nu voi intra prea mult în detalii. Piesa lui Arthur Miller, Toţi fiii mei, în regia lui Ion Caramitru, schiţează într-un mod tragic, presărat cu accente violente, un tablou complet al ceea ce înseamnă încălcarea principiilor moralităţii, renunţarea la adevăr şi împlinirea visului american păşind pe cadavre la propriu. Piesa vorbeşte despre faţa nevăzută a războiului, care face victime nu numai pe câmpul de bătălie, dramele şi traumele sale însoţind, chiar şi după terminarea luptelor, generaţii întregi. Vină, durere, moarte, regrete tardive şi furia neînţelegerii şi neputinţei sunt efectele unei combinaţii stranii dintre război şi dorinţa de îmbogăţire cu orice preţ. Victor Rebengiuc îi dă viaţă lui Joe Keller, un om aparent banal, prosper om de afaceri, cap de familie, soţ şi tată iubitor, transformat treptat în erou negativ, care trebuie să răspundă pentru faptele sale în faţa instanţei supreme, fiul său Chris, interpretat magistral de Dragoş Stemate. Restul ar fi bine să-l descoperiţi singuri! Eu zic că nu o să vă pară rău…
