brăilean de Bucureşti

Pentru că mi-am dorit o revenire în forţă, astăzi voi aborda un subiect să-i spun cel puţin neobişnuit pentru mine. Am dat întâmplător, acum vreo două zile, de postul acesta. Autorul, un binecunoscut ziarist off şi on line, este extrem de revoltat de mistificarea unei părţi a biografiei generalului în rezervă Iulian Vlad, în volumul România şi comunismul. O istorie ilustrată, autori Dinu C. Giurescu, Al. Ştefănescu, Ilarion Tiu.
Cum am obiceiul de a reacţiona chiar şi la cele mai mici aluzii referitoare la regimul comunist din România, am intrat puţin în detaliile problemei. Se pare că totul a pornit de la o erată ataşată volumului respectiv, în momentul lansării sale la ediţia Bookfest din acest an. În acea erată se precizau următoarele:
La pagina 208, textul de prezentare a lui Iulian Vlad se va înlocui cu următorul:
Vlad. Iulian (n. 23 februarie 1931)
Membru al CC al PCR: 22 noiembrie 1984 -€“ 22 decembrie 1989. Ministru secretar de stat la Ministerul de Interne şi şef al Departamentului Securităţii Statului: 5 octombrie 1987 – 22 decembrie 1989.
În decembrie 1989, a dat ordin de consemnare totală a personalului în unităţi. La 17 decembrie a comunicat col. Filip Teodorescu, aflat la Timişoara: „Nu mai ieşiţi din sedii, ca să nu se pună pe seama voastră provocările lor. Şi să nu-l pună păcatul pe careva, dacă trebuie neapărat să iasă, să aibă armă asupra sa. Asta v-am spus-o de la început.”
Nimic neobişnuit până aici, însă, curios din fire, am rugat pe cineva despre care ştiam că are cartea, să se uite la pagina 208 şi să îmi spună ce scrie în textul de prezentare a generalului. Iată ce mi s-a citit:
Iulian Vlad (n. 23 februarie 1931)
În anul 1952, a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri, cu gradul de locotenent. A lucrat, ca specialist în învăţământul militar, în Ministerul de Interne, până în 1974.
Membru al C.C. al P.C.R.: 22 noiembrie 1984 – 22 decembrie 1989. Ministru secretar de stat la Ministerul de Interne şi şef al Departamentului Securităţii Statului: 5 octombrie 1987 – 22 decembrie 1989.
La 31 decembrie 1989, a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de închisoare, pentru implicarea sa în represiunea de la Timişoara şi Bucureşti, înaintea căderii regimului Ceauşescu. A executat doar patru ani din sentinţă, la închisoarea de la Jilava, fiind eliberat în decembrie 1993.
Ca să fiu sigur că nu fac vreo greşeală, am căutat în DEX definiţia verbului a mistifica şi iată ce am găsit: MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare. Lămuriţi-mă voi acum, unde e mistificarea? Informaţia cu condamnarea generalului de Securitate este cât se poate de adevărată şi, culmea, foarte publică, aşa cum se poate verifica aici.
Observând că textul cu pricina nu este scos din burta redactorului de carte şi nici din burta altuia, ca tot românul imparţial, îl întreb şi eu pe distinsul ziarist:
1. Cum vă permiteţi să desconsideraţi munca şi valoarea unui om (redactorul editurii Corint, Lia Decei) pe care nu îl cunoaşteţi, numindu-l un banal redactor şi acuzându-l de cenzură brutală? Dumneavoastră ştiţi că un autor de carte care se respectă, mai ales un reputat istoric şi academician, îşi verifică volumele în fiecare etapă a realizării lor şi, NOTA BENE, fără un bun de tipar prealabil, cartea nu ajunge în tipografie?
2. Vi se pare corect ca eu să vă numesc acum ciracul securistului Iulian Vlad? (conform dex online, CIRAC, ciraci, s.m. 1. (Livr.) Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoană care împărtăşeşte în mod servil şi mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. (Inv.) Om de încredere al cuiva. -€“ Din tc. A‡irak.)?
3. Greşesc eu că denunţ acum măgăria pe care de fapt dumneavoastră aţi făcut-o, încercând să apăraţi dreptul la imagine al unui om securist a cărui imagine nu va putea fi spălată nici de un milion de declaraţii ale foştilor săi subordonaţi?
4. Ştiţi proverbul cu „dacă tăceai, filosof rămâneai?”. Pot să pun rămăşag că cei care vor lectura volumul fără erată, varianta falsificată, cum o numiţi dumneavoastră, nici nu vor băga în seamă prea tare pasajul despre Iulian Vlad, pe când ceilalţi da? Puteţi să-i spuneţi asta şi academicianului coordonator de carte, la o şuetă între doi oameni banali.

În postul anterior, v-am povestit despre situaţia prin care trec colegii mei de la Iaşi. Nu intru în detalii, găsiţi aici descrierea pe larg . Mai jos, un filmuleţ cu grupul sanitar al locaţiei alese de conducerea RCS&RDS pentru cazarea lor în Bucureşti. Ştirea e deja pe hotnews şi pe site-urile altor instituţii de presă.

România a câştigat Cupa Mondială la handbal feminin după un meci cu Norvegia, campioana europeană şi olimpică în exerciţiu. O performanţă la care compatrioţii noştri purtători de crampoane şi porecliţi jucători de fotbal, doar visează, dar totuşi cele două mari cotidiene de sport româneşti nu catadicsesc să anunţe acest lucru. În schimb, avem iar n declaraţii ale oligofrenului care se foloseşte de ochiul dracului pentru a-şi asfalta calea spre Dumnezeu şi alte ştiri incendiare despre “sportul rege”… Băi idiotule retardat, jeg uman, lătură cu miros de şobolan putrezit, tu nu mai mori odată, să mă pot uita şi eu liniştit la televizor şi să citesc într-un ziar sportiv articole despre sport? MORI, CIOBANE!!! pac pac, mă-nţelegi?

În Obiectiv-Vocea Brăilei de astăzi, un articol despre mişcarea Schimb de Cărţi… Interesant, deşi titlul, o declaraţie a iniţiatoarei proiectului la Brăila, este total deplasat. O să detaliez în alt post acest lucru, nu despre el vreau să vorbesc acum. Vă rog doar să observaţi în imaginea de mai jos, preluată de pe site-ul ziarului sus menţionat, ce lecturează cu înverşunare asiduuă, tânărul din stânga imaginii. Dacă nu v-aţi dat încă seama, dintre toate cărţile înşirate pe masa din faţa sa, el a ales să citească meniul pub-ului ce găzduia întâlnirea…

Vă vorbeam deunăzi despre influenţa şi prezenţa din ce în ce mai ridicate ale Internetului în viaţa de zi cu zi. Nu o să reiau ideile expuse în acel material, ci am să mă refer la o descoperire făcută întâmplător în cursul zilei de ieri în spaţiul virtual.
În timp ce mă luptam cu traducerea unei proceduri de lucru (deh!… rugăminte de la şef), un link cu un profil de hi5 mi-a parvenit într-o fereastră de messenger. Deşi am tendinţa de a ignora astfel de mesaje, numele respectivului m-a făcut să deschid legătura şi să studiez puţin pagina cu pricina. Personajul în cauză se numeşte Săndel Dyamant şi, din ce am înţeles eu din profilul său, este solist vocal şi clăpar al formaţiei Paradox. Ce cântă exact această trupă nu aş putea să vă spun, nefiind un cunoscător al genului, dar după imaginile vizionate, bănuiesc că este trupa vreunui restaurant de prin Brăila.
Surpriza mare a venit însă când am îndrăznit să accesez pagina cu prietenii lui Săndel. Pe cine credeţi că am găsit la poziţia 1 din cei 217 de prieteni ai Dyamantului? Ei bine, mă credeţi sau nu, oricum se poate verifica, primul şi cel mai drag dintre prietenii lui Săndel este… PSD Brăila.
Mânat mai departe de o curiozitate demnă de un trening Mercedes şi ochelari de soare Dolce şi Cabana, am dat clic pe pagina PSD-ului local. Din păcate, în afară de Săndel, doar alţi 16 oameni au acceptat prietenia PSD-ului brăilean (cel puţin la ora la care au fost scrise aceste rânduri). Asta în condiţiile în care numai Săndel are 217 prieteni în listă. Slabă susţinere în teritoriu, dacă mă întrebaţi pe mine, domnule Bunea-Stancu!
În cele 22 de poze ataşate profilului pesedist, apar candidatul la europarlamentare Marian Dragomir, împărţind promisiuni prin judeţ şi câţiva tineri susţinători ai celor trei trandafiri. Cu părere de rău, trebuie să spun că, pe lângă această încercare puerilă de campanie electorală, mititeii şi berea lui Vanghelie par acţiuni de marketing electoral de fineţe.
Este adevărat că până la urmă fiecare este liber să facă ce vrea, iar dacă cei din PSD au considerat că e o acţiune cu şanse de reuşită, e treaba lor. Dar măcar să o fi făcut cu un pic mai multă minte. Pentru că, orice aţi spune, e stupid să răspunzi la întrebarea “What is PSD doing now?” cu “Pe 7 iunie votăm europarlamentarii!”. Şi mă opresc aici…
O singură întrebare mai am: dacă tot ştiţi ce veţi face pe 7 iunie, nu credeţi că ar trebui să vă fi hotărît deja şi cu cine votaţi? Pentru că eu nu înţeleg din răspunsul vostru că aţi alege candidaţii PSD…
Dar, sunt silit să mă repet, fiecare e liber să facă ce vrea, chiar şi să fie prieten cu Paradox-ul strălucind ca Dyamant-ul…

Materialul a fost publicat şi în Monitorul de Brăila

UPDATE: la 09:21, PSD Brăila are 21 de prieteni pe pagina de hi5

în spiritul postului de ieri, am descoperit azi-noapte, în Control, librăria virtuală Tritonic. Acum e şi mai uşor să cumperi o carte. Şi nu uitaţi: cititul nu dăunează sănătăţii!

Dumitru Dragomir şi Mircea Sandu au primit în această dimineaţă câte o scrisoare, zic ei de ameninţare. Iată mai jos cele două scrisori, preluate de pe site-ul Gazetei Sporturilor, cu o menţiune: începând de astăzi, şi eu sunt semnatar al acestor două epistole:

Am găsit recent un filmuleţ pe net (chiar nu îmi mai aduc aminte unde), unde pe lângă unele chestii pe care le-am considerat inutile, am descoperit şi câteva interesante. Luaţi de vă delectaţi:
1. China va deveni în curând ţara cu cea mai numeroasă populaţie vorbitoare de limba engleză.
2. Cele mai căutate 10 joburi în 2010 nu existau în 2004. Chiar acum, elevii şi studenţii se pregătesc pentru meserii ce nu există încă folosind tehnologii ce nu au fost inventate încă, care vor ajuta la rezolvarea unor probleme despre care nici nu suntem conştienţi acum. Ministerul muncii din SUA estimează că, la vârsta de 38 de ani, elevii de astăzi vor avea între 10 şi 14 joburi.
3. Un sfert dintre angajaţii de astăzi nu au mai mult de un an la actualul loc de muncă. Jumătate din ei nu au mai mult de 5 ani.
4. Pe Myspace există 200 de milioane de utilizatori unici. Dacă Myspace ar fi o ţară,  ar fi a 5 ca populaţie în lume (între Indonezia şi Brazilia).
5. În fiecare lună, pe Google se fac 31 de miliarde de căutări. În 2006 acest număr era de 2,7 miliarde. Oare unde se puneau aceste întrebări B.G. (before Google)?
6. Pentru a atinge audienţe de 50 de milioane de utilizatori, radioului i-a trebuit 38 de ani, televiziunii 13 ani, Internetului 4, i-Podului doar 3, iar portalului Facebook numai 2 ani.
7. Astăzi, în limba engleză există 540 000 de cuvinte, de aproximativ 5 ori mai mult decât în perioada lui Shakespeare.
8. Se estimează că informaţiile publicate timp de o săptămână în New York Times, reprezintă mai mult decât ar fi putut asimila în timpul vieţii o persoană ce a trăit în secolul XVIII.
9. În 1984 existau 1000 de dispozitive în reţeaua Internet, în ‘92 1.000.000, iar astăzi numărul lor este de 1.000.000.000 .
10. În timp ce aţi lecturat aceste rânduri, în SUA s-au născut 67 de copii, în China 274, iar în India 395. Totodată 694.000 de cântece au fost downloadate ilegal.

În 16 septembrie 1998 apărea pe prima pagină a cotidianului Monitorul de Cluj articolul M-am săturat de România, semnat de ziaristul Sabin Gherman, pe atunci şef al Departamentului Emisiunilor Sociale din TVR. Textul era însoţit de o hartă a Ardealului având graniţe cu România şi Ungaria. Materialul a suscitat reacţii de tot felul, ajungându-se până la punerea sub acuzare a jurnalistului, pentru trădare de ţară şi subminarea statului naţional unitar.
Mă întrebam acum vreun an ce mai face Sabin Gherman şi iată că astăzi, via Andrei Crivăţ, am primit răspunsul. Este editorialist la Foaia Transilvană, iar joi 29 ianuarie a publicat un articol, şi tot pe prima pagină a publicaţiei. Vă rog să citiţi cu atenţie titlul, eu lăsând la aprecierea domniilor voastre restul de comentariu… Iată ce personaj se dorea acum 10 ani a fi descălecător de ţară…

Că actuala criză financiară nu a apărut pe cale naturală, e un lucru bine ştiut. Ea este “opera” unor indivizi, care, voit sau nu, au reuşit să pună în pericol, traiul multora dintre noi. Cotidianul britanic The Guardian, prin vocea jurnaliştilor Julia Finch, Andrew Clark şi David Teather, i-a identificat pe primii 25 de vinovaţi ai celei mai mari crize de la recesiunea din anii ‘30. Vi-i prezint şi eu, în ordinea dată de prestigiosul cotidian britanic:

Politicieni:
1. Alan Greenspan, preşedinte al Rezervelor Federale ale SUA între 1987- 2006
2. Mervyn King, guvernator al Băncii Angliei
3. Bill Clinton, fost preşedinte al SUA 1992 – 2000
4. Gordon Brown, prim ministru al Marii Britanii
5. George W Bush, fost preşedinte al SUA 2000 – 2008
6. Phil Gramm, senator american
7. Christopher Dodd, preşedinte al comisiei de Finanţe Bănci din Senatul american
8. Geir Haarde, prim ministru al Islandei

Bancheri:
9. Abby Cohen, director de strategie pentru SUA al Goldman Sachs
10. Kathleen Corbet, fost CEO al Standard & Poor’s
11. Andy Hornby, fost manager al HBOS
12. Sir Fred Goodwin, fost manager al RBS
13. Steve Crawshaw, fost manager al B&B
14. Adam Applegarth, fost manager al Northern Rock
15. Dick Fuld, director executiv al Lehman Brothers
16. Ralph Cioffi şi 17. Matthew Tannin
18. Lewis Ranieri
19. Joseph Cassano, responsabil Produse Financiare al AIG
20. Chuck Prince, fost manager al Citi Bank
21. Angelo Mozilo, finanţist cu recunoaştere internaţională
22. Stan O’Neal, fost manager al Merrill Lynch
23. Jimmy Cayne, fost manager al Bear Stearns

Alţii:
24. Poporul american, pentru ignoranţa şi naivitatea luării de credite
25. John Tiner, director executiv al FSA între 2003 – 2007

Pe lângă cei 25, mai sunt încă 7 care “saw it coming”, după cum se exprimă autorii materialului:
1. Andrew Lahde, manager fond de investiţii
2. John Paulson, manager fond de investiţii
3. Nouriel Roubini, profesor universitar
4. Warren Buffett, investitor miliardar
5. George Soros, speculator pe piaţa de capital
6. Stephen Eismann, manager fond de investiţii
7. Meredith Whitney, angajat al Oppenheimer Securities

Sper să nu îi uitaţi în rugăciunile voastre, dar mai ales în înjurături…

Dacă mai era nevoie de confirmări ca totuşi “Brăila e fruntea!”, iat-o pe cea mai cea dintre toate: OMUL ANULUI la Gala “10 pentru România” este o BRĂILEANCĂ, Aurora Simionescu. Felicitări şi pentru ea şi pentru domnişoara Nicoleta Becheanu, profesor de fizică la Colegiul Naţional “Gheorghe Munteanu Murgoci”. Mi-au dat şi mie lacrimile, stimată profesoară, să ştiţi!

Parcă cei de la Cronica Cârcotaşilor au rebotezat televiziunea de pe Magheru din OTV în zero tv. Asta este mai puţin relevant. Cert este că cine a făcut-o avea mare dreptate. Nu vreau să comentez aici despre toate inepţiile debitate pe acest pseudopost de televiziune, ci doar să subliniez că, pe lângă jurnalism, oamenii de acolo sunt zero şi la capitolul limbă română. Aveţi mai jos două exemple din emisiunea de aseară:
- primul este clasica greşeală “de Bucureşti”  a mai rămas DECÂT unul, când corect este a mai rămas DOAR unul sau NU a mai rămas DECÂT unul;
- pe cel de-al doilea, mi-e şi ruşine să-l comentez:

Am mai vorbit despre el, dar este un subiect inepuizabil. Priviţi şi domniile voastre cum arată primele pagini ale cotidienelor Arcaşu’ şi Monitorul de Brăila: o deschidere, 2 trimiteri în paginile interioare şi în rest… campanie frate! Câtă foame de bani trebuie să ai, ca să-ţi baţi joc în aşa hal de pagina emblemă a publicaţiei? Am făcut şi un clasament al simpatiilor electorale ale celor două ziare, care se prezintă astfel:

Arcaşu’: PNL-35,7%, PNG-28,5%, PDL-21,4%, PSD-7,2%, PRM-7,2%

Monitorul de Brăila: PSD-33,3%, PDL-25%, PNL-16,7%, PNG-16,7%, PRM-8,3%

Aveam de gând să-l comentez, dar am renunţat, pentru că mi-e ruşine mie de ruşinea lor.

Am avut aseară, ocazia să urmăresc, într-o pauză de pendulare între HBO şi Discovery Channel, un fragment din emisiunea “Naşul” de la B1 TV. Subiectele dialogului erau:
1. De ce nu sunt bani pentru mărirea salariilor profesorilor?
2. Opriţi jaful de la gaze!
Subiecte generoase, de larg interes, dezbătute în mod profesionist de moderator şi… cred… doi invitaţi: Omul invizibil şi fiul său mai mare. Pentru a nu se simţi stingheri, gazda emisiunii s-a transformat şi el, temporar, în… naş invizibil. Nu am urmărit până la sfârşit dezbaterea, dar sunt convins că liniştea celor trei a fost de departe cea mai reuşită emisiune de tipul talk-show din istoria televiziunii din România. Felicitări!

Iată mai jos, fragmentul de emisiune surprins de mine, e drept cu telefonul mobil:

în poza de mai jos, am pus împreună primele pagini ale variantelor on-line ale celor patru cotidiene brăilene, în ordine alfabetică.
Iată cum s-au prezentat:

Arcaşu’ – “se aşteaptă date de la www.arcasu.ro” (încă mai aştept)
Monitorul de Brăila – arată rudimentar, iar în loc de articole se deschid .pdf-urile variantei tipărite
Obiectiv Vocea Brăilei – arată bine, se vede mâna unui webmaster bun
Ziarul de Brăila - nu am înţeles nimic, ceva cu servere Apache şi cPanel, m-am rătăcit…

În concluzie: “puţin, foarte puţin…”