brăilean de Bucureşti

Pentru că mi-am dorit o revenire în forţă, astăzi voi aborda un subiect să-i spun cel puţin neobişnuit pentru mine. Am dat întâmplător, acum vreo două zile, de postul acesta. Autorul, un binecunoscut ziarist off şi on line, este extrem de revoltat de mistificarea unei părţi a biografiei generalului în rezervă Iulian Vlad, în volumul România şi comunismul. O istorie ilustrată, autori Dinu C. Giurescu, Al. Ştefănescu, Ilarion Tiu.
Cum am obiceiul de a reacţiona chiar şi la cele mai mici aluzii referitoare la regimul comunist din România, am intrat puţin în detaliile problemei. Se pare că totul a pornit de la o erată ataşată volumului respectiv, în momentul lansării sale la ediţia Bookfest din acest an. În acea erată se precizau următoarele:
La pagina 208, textul de prezentare a lui Iulian Vlad se va înlocui cu următorul:
Vlad. Iulian (n. 23 februarie 1931)
Membru al CC al PCR: 22 noiembrie 1984 -€“ 22 decembrie 1989. Ministru secretar de stat la Ministerul de Interne şi şef al Departamentului Securităţii Statului: 5 octombrie 1987 – 22 decembrie 1989.
În decembrie 1989, a dat ordin de consemnare totală a personalului în unităţi. La 17 decembrie a comunicat col. Filip Teodorescu, aflat la Timişoara: „Nu mai ieşiţi din sedii, ca să nu se pună pe seama voastră provocările lor. Şi să nu-l pună păcatul pe careva, dacă trebuie neapărat să iasă, să aibă armă asupra sa. Asta v-am spus-o de la început.”
Nimic neobişnuit până aici, însă, curios din fire, am rugat pe cineva despre care ştiam că are cartea, să se uite la pagina 208 şi să îmi spună ce scrie în textul de prezentare a generalului. Iată ce mi s-a citit:
Iulian Vlad (n. 23 februarie 1931)
În anul 1952, a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri, cu gradul de locotenent. A lucrat, ca specialist în învăţământul militar, în Ministerul de Interne, până în 1974.
Membru al C.C. al P.C.R.: 22 noiembrie 1984 – 22 decembrie 1989. Ministru secretar de stat la Ministerul de Interne şi şef al Departamentului Securităţii Statului: 5 octombrie 1987 – 22 decembrie 1989.
La 31 decembrie 1989, a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de închisoare, pentru implicarea sa în represiunea de la Timişoara şi Bucureşti, înaintea căderii regimului Ceauşescu. A executat doar patru ani din sentinţă, la închisoarea de la Jilava, fiind eliberat în decembrie 1993.
Ca să fiu sigur că nu fac vreo greşeală, am căutat în DEX definiţia verbului a mistifica şi iată ce am găsit: MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare. Lămuriţi-mă voi acum, unde e mistificarea? Informaţia cu condamnarea generalului de Securitate este cât se poate de adevărată şi, culmea, foarte publică, aşa cum se poate verifica aici.
Observând că textul cu pricina nu este scos din burta redactorului de carte şi nici din burta altuia, ca tot românul imparţial, îl întreb şi eu pe distinsul ziarist:
1. Cum vă permiteţi să desconsideraţi munca şi valoarea unui om (redactorul editurii Corint, Lia Decei) pe care nu îl cunoaşteţi, numindu-l un banal redactor şi acuzându-l de cenzură brutală? Dumneavoastră ştiţi că un autor de carte care se respectă, mai ales un reputat istoric şi academician, îşi verifică volumele în fiecare etapă a realizării lor şi, NOTA BENE, fără un bun de tipar prealabil, cartea nu ajunge în tipografie?
2. Vi se pare corect ca eu să vă numesc acum ciracul securistului Iulian Vlad? (conform dex online, CIRAC, ciraci, s.m. 1. (Livr.) Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoană care împărtăşeşte în mod servil şi mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. (Inv.) Om de încredere al cuiva. -€“ Din tc. A‡irak.)?
3. Greşesc eu că denunţ acum măgăria pe care de fapt dumneavoastră aţi făcut-o, încercând să apăraţi dreptul la imagine al unui om securist a cărui imagine nu va putea fi spălată nici de un milion de declaraţii ale foştilor săi subordonaţi?
4. Ştiţi proverbul cu „dacă tăceai, filosof rămâneai?”. Pot să pun rămăşag că cei care vor lectura volumul fără erată, varianta falsificată, cum o numiţi dumneavoastră, nici nu vor băga în seamă prea tare pasajul despre Iulian Vlad, pe când ceilalţi da? Puteţi să-i spuneţi asta şi academicianului coordonator de carte, la o şuetă între doi oameni banali.

Au trecut fix şapte săptămâni de la ultima mea vizită acasă, la Brăila. Ştiu asta după numărul cărţilor din colecţia Adevărul pe care mama mi le cumpără cu o rigoare matematică, de la chioşcul de ziare din Microhală. Sâmbătă dimineaţă, am purces cu noaptea în cap spre Dunărea mea. 104 kilometri de autostradă infernali, alţi 120 de kilometri prin satele prăfuite ale Bărăganului şi în sfârşit, acasă. De la Carrefour şi până în bariera Călăraşilor, unde eu am virat spre stânga, poliţişti din colţ în colţ, de am crezut că îmi fac mie escortă să ajung mai repede să-mi îmbrăţişez rădăcinile. M-a lămurit tata acasă că în spatele meu venea cel dintâi şi mai de seamă pitic al ţării, premierul Boc. Am fost puţin dezamăgit că nu pentru primirea mea se pregătea urbea natală, dar mi-am revenit ulterior. Au urmat discuţii cu părinţii, joacă multă cu Maxu’, un pui mic de somn, vizită la surioara şi în sfârşit seara, în oraş. Îmi vine să mă opresc din povestit, dar nu pot. Pe la prânz mă apucasem să recitesc “Oraşul cu salcâmi” al lui Sebastian, iar în drumul spre centru mă vedeam în spatele Adrianei şi Margaretei, pe bulevardul mirosind a floare de salcâm… Stop! Mirosul era, puternic, vânjos, pătrunzând în nări şi gură şi urechi, numai că era miros de cocină. Da, aţi citit bine, mirosea a căcat de porci. Prietenul Sorin mi-a spus că e de la combinatul de porci al lui Caruz, de la Baldovineşti. Este imposibil să vă descriu în cuvinte cum miroase centrul Brăilei seara, la ora 9. Nici nu vreau de fapt. A fost pentru prima oară când m-am simţit jignit şi m-a durut că sunt brăilean. Să vă ia dracu’ pe toţi cei cu funcţii şi atribuţii în domeniu, ce staţi şi inhalaţi mirosul de fecale şi vă bălăciţi în mizerie. Ruşine domnule primar Simionescu, ruşine consilierilor locali, ruşine tuturor autorităţilor pentru că permiteţi aşa ceva. În ochii mei de acum încolo sunteţi toţi porcii lui Caruz. Abia aştept Crăciunul!

Dumitru Dragomir şi Mircea Sandu au primit în această dimineaţă câte o scrisoare, zic ei de ameninţare. Iată mai jos cele două scrisori, preluate de pe site-ul Gazetei Sporturilor, cu o menţiune: începând de astăzi, şi eu sunt semnatar al acestor două epistole:

Un bucureştean din cartierul Militari mi-a arătat astăzi ce înseamnă legătura dintre stăpân şi câinele lui. Nu faptul că i-a amenajat mormântul în curtea din spatele blocului m-a impresionat, ci faptul că acesta era extrem de îngrijit şi plin de flori.

Un videoclip excepţional, primit de la colegul Răzvan. Urmăriţi-l cu mare atenţie, atât textul cât şi evoluţia personajelor ce se perindă prin faţa camerei de luat de vederi. Enjoy!

criza la romani

Că actuala criză financiară nu a apărut pe cale naturală, e un lucru bine ştiut. Ea este “opera” unor indivizi, care, voit sau nu, au reuşit să pună în pericol, traiul multora dintre noi. Cotidianul britanic The Guardian, prin vocea jurnaliştilor Julia Finch, Andrew Clark şi David Teather, i-a identificat pe primii 25 de vinovaţi ai celei mai mari crize de la recesiunea din anii ‘30. Vi-i prezint şi eu, în ordinea dată de prestigiosul cotidian britanic:

Politicieni:
1. Alan Greenspan, preşedinte al Rezervelor Federale ale SUA între 1987- 2006
2. Mervyn King, guvernator al Băncii Angliei
3. Bill Clinton, fost preşedinte al SUA 1992 – 2000
4. Gordon Brown, prim ministru al Marii Britanii
5. George W Bush, fost preşedinte al SUA 2000 – 2008
6. Phil Gramm, senator american
7. Christopher Dodd, preşedinte al comisiei de Finanţe Bănci din Senatul american
8. Geir Haarde, prim ministru al Islandei

Bancheri:
9. Abby Cohen, director de strategie pentru SUA al Goldman Sachs
10. Kathleen Corbet, fost CEO al Standard & Poor’s
11. Andy Hornby, fost manager al HBOS
12. Sir Fred Goodwin, fost manager al RBS
13. Steve Crawshaw, fost manager al B&B
14. Adam Applegarth, fost manager al Northern Rock
15. Dick Fuld, director executiv al Lehman Brothers
16. Ralph Cioffi şi 17. Matthew Tannin
18. Lewis Ranieri
19. Joseph Cassano, responsabil Produse Financiare al AIG
20. Chuck Prince, fost manager al Citi Bank
21. Angelo Mozilo, finanţist cu recunoaştere internaţională
22. Stan O’Neal, fost manager al Merrill Lynch
23. Jimmy Cayne, fost manager al Bear Stearns

Alţii:
24. Poporul american, pentru ignoranţa şi naivitatea luării de credite
25. John Tiner, director executiv al FSA între 2003 – 2007

Pe lângă cei 25, mai sunt încă 7 care “saw it coming”, după cum se exprimă autorii materialului:
1. Andrew Lahde, manager fond de investiţii
2. John Paulson, manager fond de investiţii
3. Nouriel Roubini, profesor universitar
4. Warren Buffett, investitor miliardar
5. George Soros, speculator pe piaţa de capital
6. Stephen Eismann, manager fond de investiţii
7. Meredith Whitney, angajat al Oppenheimer Securities

Sper să nu îi uitaţi în rugăciunile voastre, dar mai ales în înjurături…

1. Sâmbătă 22 noiembrie 2008, ora 11: îmi bate la uşă staff-ul de campanie al candidatului Şerban Nicolae, PSD. Gargară, o platformă-program total deplasată (salarii exorbitante, impozite microscopice şi reabilitări termice pe banii statului, sub pretextul unei înţelegeri cu Oprescu şi Onţanu) şi un tricou cadou, de parcă mă şi văd pe mine ţanţoş prin oraş cu tricoul personalizat cu numele mai sus menţionatului catindat.
2. Duminică 23 noiembrie 2008, aceeaşi oră 11: de data asta se foloseşte soneria, e staff-ul candidatei Claudia Petcu, evident tot PSD. Aceeaşi platformă-program (oameni buni, înţelegeţi că eu unul nu o să pun botul), dar cadou mult mai consistent: o brichetă ce mă anunţa că eu sunt “înainte de toate”, un tricou XXL în care am fi încăput eu, fosta mea iubită şi un eventual animal de casă, un “răzător” de parbriz pe timp de iarnă şi un film pe DVD (foarte bun de altfel, Chemarea străbunilor) de pe a cărui copertă Neculai Onţanu şi Claudia Petcu îmi zâmbesc sugestiv, de parcă m-ar invita la un menage-a-trois.
Vă anunţ pe această cale, stimaţi candidaţi PSD, că NU VĂ VOTEZ. Daţi cadourile voastre de rahat celor care se bucură la firimiturile cu care încercaţi să ne aburiţi! Ceilalţi nu vă bucuraţi prea tare, că nu vă votez pe NICI UNUL. Nu vă mai suport! 18 ani de zile v-a durut în cot de noi, acum pe mine nu mă doare nici măcar acolo de voi. O să votez cu Andrei Crivăţ, că el măcar mi-a promis funcţie şi mi-a spus în faţă că mă minte. Iar voi ăştia de la PSD, să ştiţi CĂ CAdourile voastre au ajuns deja la coşul de gunoi (mai puţin filmul )
Hai sictir cu politica şi minciunile voastre!

Am mai vorbit despre el, dar este un subiect inepuizabil. Priviţi şi domniile voastre cum arată primele pagini ale cotidienelor Arcaşu’ şi Monitorul de Brăila: o deschidere, 2 trimiteri în paginile interioare şi în rest… campanie frate! Câtă foame de bani trebuie să ai, ca să-ţi baţi joc în aşa hal de pagina emblemă a publicaţiei? Am făcut şi un clasament al simpatiilor electorale ale celor două ziare, care se prezintă astfel:

Arcaşu’: PNL-35,7%, PNG-28,5%, PDL-21,4%, PSD-7,2%, PRM-7,2%

Monitorul de Brăila: PSD-33,3%, PDL-25%, PNL-16,7%, PNG-16,7%, PRM-8,3%

Aveam de gând să-l comentez, dar am renunţat, pentru că mi-e ruşine mie de ruşinea lor.

In nici un caz cu domnul Giugula, care, pe langa faptul ca are o privire ce nu imi inspira incredere deloc, are si un slogan extrem de pueril, ca sa nu spun imbecil si dobitocesc. Nu mai vorbesc de clasicul deget aratator, care parca spune: “fii fraier!voteaza-ma pe mine!” Creativii din Romania chiar nu mai au si alte idei?!? vorba cantecului, restul e cancan…

preziceam într-un post de acum câteva zile că, până la alegerile generale din toamna acestui an, Mircea Geoană va mai încerca de 2-3 ori răsturnarea guvernului… Ei bine, prima încercare a fost deja anunţată… pe 22 februarie, Consiliul Naţional PSD ia în discuţie depunerea unei moţiuni de cenzură la adresa executivului… keep up the good work mister Geoană! mai aveţi două încercări! dar aveţi grijă că aici nu e ca la loto (faza cu alea 6 norocoase…)

analişti mult mai în formă decât mine au despicat în paişpe’ debarcarea voluntară a lui “Il Lidero Maximo”… eu nu fac decât să salut decizia şi să punctez că, spre deosebire de alţii, unii oameni ştiu când trebuie să dispară… aviz amatorilor! hasta la demisia siempre!!!

Errare humanum est sed perseverare diabolicum, spunea acum ceva timp, Seneca… Se pare însă că există un politician în această ţară care nu a auzit aceste vorbe, deşi se pretinde a fi om cu şcoală… Numele lui este Mircea Geoană, unii dintre voi îl ştiţi sub numele de cod prostănacul, şi este preşedintele PSD… De ce ar fi fost bine ca el să audă celebra frază a lui Seneca? Pentru că, nu mai devreme de luni, acesta a solicitat guvernului Tăriceanu să-şi dea demisia, aceasta fiind a şaptea încercare în ultimii 3 ani… Mereu gata să preia puterea, fostul ambasador şi ministru de externe caută noi şi noi soluţii pentru a dărâma guvernul… Ultima găselniţă a fost încercarea de a-i convinge pe liderii UDMR să părăsească guvernul, lăsând PNL-ul de unul singur… Evident, bravii noştri concetăţeni de altă etnie, au refuzat politicos… Asta însă, sunt convins, nu-l va descuraja pe Geoană, care, până la alegerile din toamnă, va mai încerca de 2-3 ori răsturnarea guvernului liberal…